|
|
 |
 in categoria Divertisment tag sarbatori, craciun |
 22-12-2011 20:02
|
“Cum sa alegi bradul perfect pentru Craciun? Toti brazii de Craciun sunt perfecti!” - Charles Dickens.
Suntem in preajma sarbatorilor.
As dori sa facem o incursiune in substraturile memoriei pentru a descrie cum a evoluat, in opinia fiecaruia, sarbatoarea Craciunului, de-a lungul anilor, cu obiceiuri, datini, colinde.
Pe ce meleaguri erati atunci cand mergeati cu colindul?
Cei care aveti acuma copii si/sau nepoti asteptati cu nerabdare sa se intoarca acasa, in sanul familiei, macar pentru cateva zile.
Putem sa depanam amintiri, sa impartasim, sa devenim nostalgici, sa spunem bancuri cu Mos Craciun, etc.
|
|
|
|
|
|
 |
|
|
22-12-2011 20:06
|
| Incep prin a spune ca cel mai frumos cadou de Craciun, pe care (chiar daca nu il constientizeaza toata lumea) il doresc tuturor este sa fie impreuna cu toata familia acasa, in jurul bradului, savurand aceste clipe. |
|
|
|
22-12-2011 20:15
|
Nu au trecut multi ani de cand mergeam la colindat, cu steaua, asa ii spuneam noi.
La Salaj, intr-un sat uitat de lume, departe de tumultul marilor orase, imi petreceam in fiecare an, Craciunul (si o sa-l petrec si anul acesta).
Cum procedam noi: ne adunam inainte cu o seara pentru a stabili care cu care va merge la colindat. La inceput, cand eram mai mic, faceam si repetitii pentru a fi pregatiti.
In Ajunul Craciunului ne strangeam cei cu pricina si incepeam sa colindam dintr-un capat al satului. Bineinteles, urma sa mergem la fiecare casa, si nu ne lasam pana nu colindam pe toata lumea. Iarasi, cand eram mai mici, veneau si parintii cu noi (dar ramaneau afara) pentru a ne cara sacosile cu colaci, nuci, mere.
Steaua respectiva trebuia scuturata atunci cand colindam, si puteai citi mandria celui care purta. Aveam totusi o regula, ca atunci cand fiecare ajunge la casa lui, are onoarea de a manui steaua. Iar parintii erau mandri de el. Cel cu steaua statea in fruntea grupului atunci cand intrau in incapere. |
|
|
|
22-12-2011 20:19
|
Ce sa mai zic de zapada? Mai demult, aveam din belsug; de cativa ani parca, parca nu mai vrea sa vina in fiecare an.
Nu exista zi (in special, seara) in care sa nu ma duc la sanius.
Zapada este unul dintre elementele esentiale ale spiritului Craciunului. |
|
|
|
22-12-2011 20:22
|
Steaua sus rasare,
O ce veste minunata,
Deschide usa crestine,
Ce-ati vazut pastori,
sunt colindele care le cantam cel mai des. |
|
|
|
22-12-2011 23:45
|
Andrei,
Cu toate ca esti foarte tanar (un copil pentru multi dintre noi), ai avut privilegiul de a cunoaste si de a urma niste datini in forma lor autentica - norocul tau cu bunicii la tara. Si inca "la tara" intr-o zona superba!
Eu n-am avut bunicii la tara, doar strabunicii. N-am fost cu colindul niciodata - eram foarte timida, iar vocea mea cantata e un dezastru. Dar ai mei primeau "cu colindul" si ne bucuram cand eram colindati. |
|
|
|
22-12-2011 23:51
|
Aveam in fiecare an pom impodobit si tin minte ca am crezut in "mos gerila" (asa se numea atunci, era un mos comunist) pana la 9 ani. Cand am aflat ca el nu exista decat ca poveste, am fost tare dezamagita :)
Ca daruri, pe langa diverse jucarii marunte, retin asa: la 8 ani un joc de sah - atunci m-a invatat tata sah. Din pacate n-am repetat/antrenat mai tarziu, dar "bazele" de la el le stiu.
La 9 ani, un pistol cu bila - mi l-am dorit mult, i-am si scris mosului in scrisoare.
Iar la 13 ani o papusa mare - ultima din viata de copil :) |
|
|
|
23-12-2011 04:14
|
Daca tin bine minte, acuma 2 ani am fost ultima data cu colindul. Dar fiind mai mare, era sub alta forma. Ne adunam niste prieteni si mergeam pe rand la fiecare acasa, colindam si apoi ne asezam la masa, gustam o mancarica traditionala, serveam un pahar de vin autentic de la tara.
Anul acesta abia astept sa ma duc sa primesc colindatorii, pe cei pitici :)
Le-am cumparat cateva dulciuri, pe care vreau sa le impart.
Bucuria care o citesti pe chipul celui caruia ii faci un cadou, fie el cat de mic, ti se intoarce tie. |
|
|
|
23-12-2011 04:16
|
Apropo, si pe mine tot tata m-a invatat sa joc sah :)
Ma mai convoaca la cate o partida cand ajung pe acasa. |
|
|
|
25-12-2011 00:55
|
Ma bucur ca si voi aveti amintiri - nostalgii.
Despre mine? Ma bucur enorm ca inca le mai am.
|
|
|
|
25-12-2011 01:06
|
Aveam vreo trei sau patru ani cand am primit de la Mosu' o sanie. O mai am si azi. Deosebit de impresionant, pentru mine, a fost ca am gasit-o de dimineata intr-un tunel "construit" de tata in zapada care avea doi metri inaltime.
Din usa casei si pana la poarta erau vreo 20 de metri pe care ii faceam prin tunelul in zapada. Din loc in loc se mai vedea si cerul prin bolta.
A tinut minunea aproape doua saptamani.
De atunci am tanjit mereu la un bis. N-a fost sa fie.
|
|
|
|
25-12-2011 01:17
|
Am simtit o senzatie similara cand am vazut imaginile de iarna din Doctor Zhivago.
Eram in casa, era cald dar cand au aparut pe ecran imaginile acelea am simtit ca-mi ingheata respiratia si degetele. Am vazut acel cer albastru pe care-l vazusem din tunelul de zapada. |
|
|
|
25-12-2011 02:01
|
Am incercat sa-i povestesc fiului meu cateva amintiri din copilaria mea.
La un moment dat ii ziceam ca intr-o dimineata, cand neam trezit, am gasit geamurile acoperite cu flori de gheata.
Mi-a fost foarte greu sa-i explic ce sunt acelea, flori de gheata pe geamuri.
Termopanele ne-au furat florile de gheata! |
|
|
|
25-12-2011 02:04
|
Voi ati vazut flori de gheata pe geamuri?
Stiti ce sunt acelea?
Mie imi pare rau ca nu le mai vedem.
Si imi pare rau ca cei tineri nu vor vedea niciodata asa ceva. |
|
|
|
25-12-2011 09:20
|
Nae,
Da, eu am "prins" flori de gheata :) Si formele acelea din cristale inghetate pe geam chiar aratau ca niste flori. Frumoase. Uneori, la ger mare, acopereau tot geamul.
Acum, poate doar la masina sa mai vedem asa ceva. Dar incercam sa scapam repede de ele :) |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
Creeaza-ti cont in cea mai importanta retea profesionala din Romania
|
|
postat de